0
Posted octombrie 7, 2015 by admin in Istoria gustului
 
 

Originile cărții de bucate.

Originea cărții de bucate, sau care este cea mai veche carte de bucate
Originea cărții de bucate, sau care este cea mai veche carte de bucate

Indiferent în ce țară am merge, și indiferent de ce vestigii, castele și alte monumente am vizita, ceea ce ne rămâne în minte este mâncarea tradițională din țară în care mergem. Suntem convinși că, într-un fel sau altul, ați pus mâna pe o carte de bucate tradițională, chiar și românească, dar v-ați întrebat vreodată care este originea și de unde a plecat ideea unei cărți de bucate ?

Dacă ne-am lua după scrierile istorice, vechi, am putea spune că în Europa cea mai veche carte de bucate vine tocmai din negura Imperiului Roman, carte scrisă de M Gavius Aspicius, În Roma antică existau două personaje cu același nume, recunoscute ca fiind mari pasionați de gastronomie, unul dintre ei trăind în perioada anului 100 Î. Hr, iar celălalt, M. Gavius Aspicius a trăit în perioada anilor 80 – 40 Î. Hr.

M. Gavius Aspicius este recunoscut ca fiind autorul unei cărți de bucate, intitulate „De Re Coquinaria”, carte în care autorul a strâns toate experiențele și experimentele culinare pe care le-a avut de-alungul vieții, sub formă de rețete, în cartea mai sus menționată. Era recunoscut ca fiind un mare pasionat de anumite experimente gastronomice. În cartea despre care discutăm, Aspicius a adunat rețete, care mai de care, mai interesante, toate purtându-i numele. Istoricii care au descoperit această lucrare, au mai găsit în paginile respectivei cărți și rețete cu nume a doua din personalitățile vremii, din Roma antică, și de aici au tras concluzia că, celebra carte, ar fi fost găsită și de alții și, ulterior, completată și cu alte rețete.

Aceeași istorici au denumit lucrarea lui M. Gavius Aspicius, „De Re Coquinaria”, ca fiind Bibiblia artelor culinare antice, ținând cont de faptul că, de drept, primele arte ale gastronomiei veneau din Grecia spre Roma Imperială. Gastronomia Romei a influențat major toată bucătăria italiană, bucătărie care, la rândul ei, a influențat mai târziu și întreaga bucătărie franceză.

Dar să ne întoarcem la lucrarea noastră, „De Re Coquinaria”, scrisă de M.Gavius Aspicius, și să mai spunem că toate regulile și principiile autorului regăsite în carte, încă mai influențează gastronomia, așa cum o știm noi, și în zilele noastre. Aceste reguli și principii se regăsesc și astăzi în țări, precum Danemarca, Suedia, Scandinavia și Marea Britanie, acestea ajungând în aceste zone ale lumii datorită navigatorilor și de ce nu, chiar a cuceritorilor. Dacă e să ne uităm la toată perioada secolului XVIII, putem constata că toată gastronomia vremii a fost influențată de lucrarea lui Aspicius.

Să revenim pe plaiuri dacice și să vă spunem că prima carte de bucate, în română, a apărut în zona Moldovei, mai exact la Iași, în anul 1841, intitulata „Carte de bucate boierești. 200 de reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti”. Lucrarea apărută la Iași avea semnătura a două personaje celebre la vremea aceea, și anume Costache Negruzzi și nimeni altul, decât Mihail Kogălniceanu.

 

În lucrările sale, C.Negruzzi descrie cu lux de amănunte toată gastronomia moldovenească a vremii, cu mult timp înaintea scoaterii de la tipar a lucrării scrise împreună cu amicul M.Kogălniceanu.

Conform istoricilor vremii, descoperite mai apoi, și în zilele noastre, se pare că nu lucrarea celor doi iluștrii oameni de litere, era cea mai veche, ci o altă lucrare, semnată de domnitorul Constantin Brancoveanu, numită sugestiv „Carte întru care să scriu mâncările de peşte şi raci, stridii, melci, legumi, erburi şi alte mâncări de sec şi de dulce după orânduiala lor “.

Dar să ne întoarcem mai mult în timp, și să îl lăsăm pe C.Brancoveanu, și să vă spunem că în anul 1475, în Italia, un anume Bartolomeo Platina scria o carte de bucate, intitulata „De honesta volupta”, și avea ca rețete, tot ce însemna gastronomia din perioada Renascentiste.

 

Și dacă mergem mai departe, vă mai spunem că la exact 100 de ani, în aceeași frumosa Italie, un alt mare pasionat de gastronomie, pe numele său Bartolomeo Scappi scria o altă lucrare gastronomică, intitulată „Opera dell’arte del cucinare”, mai exact în anul de grație 1485.

În Franța secolului al XIV-lea, cele mai importante lucrări cu rețete culinare erau „Le Viandier” și „Le Ménagier de Paris”, pline cu rețete pentru delicatese și mâncăruri regale.

În același an, dar în Germania de această dată, era publicată o lucrare de acest gen în orașul Würzberg, lucrarea fiind recunoscută ca prima carte de bucate germană, numită „Kuchenmeysterey”.

O altă lucrare importantă, dar de data asta la aproape 179 de ani de la publicarea ultimelor două lucrări, apare conținând tot rețete culinare, dar, pentru prima dată scrisă de o femeie, și anume de Hannah Wooley. Fugim în timp, mai exact cu 232 de ani în viitor, și vă spunem că în Statele Unite ale Americii, în 1896, apare una dintre cele mai importante lucrări de gen.

Să ne întoarcem în România, mai exact în perioada anilor ’20, perioada în care apar lucrări gastronomice, cu rețete culese de prin restaurantele momentului, de Al. O. Teodoreanu, denumite sugestiv „De re culinaria”. Mergem în anii ’50, când același Teodoreanu publică o altă lucrare numită „Gastronomice”, lucare în care putem regăsii rețete pentru preparate vânătorești, rețete pentru pește și recomandări de vinuri în funcție de mâncărurile preparate.

 

Tot în anii ’50, dar peste ocean, în New York, mai exact în 1957, apare o lucrare de specialitate intitulată „Betty Crocker’s Cook Book for  Boys and Girls”. Ceea ce făcea mai particulară această lucrare, era faptul că era adresată celor mici, copiilor, și conținea tot felul de rețete pentru clătite, salate și sucuri pentru copii.

Cam asta este istoria cărții de bucate, așa că, vă urăm poftă bună și la cât mai multe rețete reușite.

1,120 total views, 1 views today